Beltiug (in maghiara: Krasznabéltek, in germana: Bildegg) este o comuna in judetul Satu Mare, Romania. Are in componenta 6 sate: Beltiug (resedinta), Bolda, Ghirisa, Giungi, Ratesti si Sandra. Comuna Beltiug este situata in sudul judetului Satu Mare in zona de contact a Campiei Crasnei cu versantii vestici ai dealurilor Codrului, fiind strabatuta de raul Crasna, la o distanta de 35 km de municipiul Satu Mare pe drumul E81, care leaga municipiile Satu Mare, trecand prin municipiul Zalau cu municipiul Cluj-Napoca.

Comuna Beltiug se invecineaza: la nord cu orasul Ardud, la est si sud-est cu comuna Socond, la sud cu comuna Supur, la vest cu Comuna Craidorolt si cu Comuna Acas. Suprafata totala a comunei este de 11703 ha, intravilan 897 ha iar in extravilan de 10806 ha.

Istoric . . .

Comuna Beltiug are o existenta multiseculara, registrul din Oradea, document bisericesc, atesta Beltiugul din 1216. In acest registru erau trecute toate judecatile din vremea respectiva, din partea de N-V a Transilvaniei. In 1216 un anume Paul din mosia Beltiug i-a acuzat pe toti flandrezii din Batar care apartineau comitatului Ugocsa pentru uciderea fratelui sau Benedict. Flandrezii nu au negat acest lucru dar au spus ca ei l-au omorat pentru savarsirea unei crime. Contele din Batarch, citand cazul din porunca regelui maghiar, l-a trimis pe Paul la Oradea la judecata fierului cald, unde s-a dovedit ca acuzatia lui nu era justificata. Cronicarul maghiar Turoczi arata ca acesti flandrezi au venit pe aceste meleaguri din sara Rinului la sfarsitul secolului al XII-lea

Sapaturile arheologice facute pe teritoriul comunei au scos la iveala urme care atesta trecere pe teritoriul comunei a tatarilor. In anul 1241, in migratia lor pe teritoriul comunei Beltiug au avut ciocniri cu populatia locala, lucru dovedit de mormintele ramase din acea vreme si cunoscute sub numele de mormintele de pe colina Batum, dupa numele conducatorului coloanei de tatari ce au trecut pe acest teritoriu. Aceasta colina este situata la sudul comunei Beltiug, la 300 de metri de grajdurile sectorului zootehnic al fostului C.A.P. Beltiug.

In anul 1412 fiul regelui Bela al IV-lea al Ungariei Akos, impreuna cu suita sa colindand meleagurile satmarene in drum spre Carei, in perioada de vara pe o caldura dogoritoare, in timp ce treceau pe teritoriul comunei au cerut sa fie serviti cu apa din raul Crasna, care avea albia prin central comunei de azi. Nimeni nu l-a putut servi cu apa, deoarece nu aveau nici un vas. Vazand in porumb dovleci i-a sfatuit ca sa taie un dovleac cu cutitul si sa-i scoata miezul dupa care sa fie servit cu apa. In scriptele sale de calatorie inscrie locul „Beltok”care denumire evolueaza sub mai multe forme, stabilindu-se ulterior denumirea de Beltiug.

Cea mai veche constructie din comuna Beltiug este biserica romano-catolica, constructia datand din 1481 si declarata monument istoric. Biserica din Beltiug a fost construita concomitent cu biserica din Ardud. Acest lucru este atestat de o inscriptie aflata in fosta sala cavalereasca din cetatea Ardudului din care reiese ca la 1482 in a VIII-a zi dupa Sfantul Gheorghe, Bartolomeu Dragfii a dat ordin sa se inceapa construirea bisericii. In 1482 acelasi Dragfii voievodul Ardelului pe vremea lui Matei Corvin la sarbatoarea Sfintei Marii (15 august) a terminat construirea bisericii din Beltiug. Atat biserica din Beltiug cat si cea din Ardud au fost construite in aceeasi perioada, au avut aceeasi marime, acelasi stil si acelasi maistru. Comuna Beltiug a fost proprietatea familiei Czudar din neamul Balchui si Dragfii. In jurul bisericii a existat o cetate. Despre existenta acestei cetati ne stau marturie evenimentele din secolul al XVI-lea. In anul 1565 Ioan Sigismund, regale Ungariei impreuna cu turcii au atacat cetatea din Ardud. Asediul cetatii a durat peste 40 de zile. Nerezistand asediului cetatea s-a predate, populatia fiind in parte luata in robie, in parte ucisa, iar cetatea distrusa pana la temelii. Exista un indiciu care spune ca si Beltiugul a avut o cetate asemanatoare cu cea din Ardud. Acelasi Ioan Sigismund aliat cu turcii a atacat si distrus si cetatea Beltiugului, care spre deosebire de cea din Ardud nu s-a mai reconstruit niciodata, desi cetatea Beltiugului prin faptul ca raul Crasna care a curs pe pozitia actualei pieti din Beltiug oferea o excelenta aparare naturala.

Dupa familia Dragfii, posesorii noi ai comunei au fost cei din familia Prepostvary. Acest lucru este atestat de existenta unui monument de marmura care dainuie si astazi, gasindu-se in incinta bisericii romano-catolice, monumentul datand din anul 1597 cu ocazia inmormantarii unui membru al familiei Prepostvary pe nume Valentin. Mormantul acestui posesor al Beltiugului a fost distrus in timpul incendiului din 6 septembrie 1862, ramanand numai monumentul de marmura.

In secolul al XVII-lea Beltiugul impreuna cu Ardudul au intrat in posesia familiei Rakoczi. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea tatarii patrund in Transilvania sa-l pedepseasca pe Gheorghe Rakocki care a incercat sa-i converteasca pe romani la Calvinism (maghiarii erau de religie unitara). In anul 1703 un urmas al principelui si anume Francisc Rakoczi al II-lea a provocat un razboi impotriva austriecilor. In timpul luptelor cu austriecii Beltiugul este ocupat de armata lui Rakoczi. In 1711 razboiul se termina cu victoria austriecilor. Pacea s-a incheiat la Satu Mare, Rakoczi fuge in Franta, apoi in Turcia. Averile lui printre care si Beltiugul si Ardudul ajung in posesia consulului Karoly.

Datorita faptului ca populatia in urma evenimentelor care au avut loc pe aceste meleaguri s-a rarit foarte mult, Karoly aducea locuitori din alte parti, si anume din Germania, de pe langa Dunare. In anul 1724 Karoly a colonizat comuna cu locuitori de origine germana (svabi), care s-au stabilit aici si traiesc si astazi pe aceste meleaguri. Karoly a evacuat celelalte nationalitati spunandu-le: „Mergeti si va asezati in Nord-Est la stanele mele”. Romanii s-au asezat la Stana si la Bolda, iar maghiarii spre sud la Dobra si o parte spre nord la Ghirisa. Odata cu venirea nemtilor biserica a devenit catolica, iar ornamentele necesare bisericii au fost aduse din Munchen si sunt in stil baroc.

Pe la 1837 exista in localitate o scoala confesionala care avea doua clase cu doi invatatori, biserica era obligata sa intretina pe langa ea o scoala. In 1862 comuna avea 7 targuri anuale cu renume national. Dintr-un recensamant facut in anul 1864 populatia Beltiugului numara: 1240 locuitori romano-catolici, 180 locuitori greco-catolici, 25 locuitori reformati, 30 locuitori evrei, numarul locuitorilor era de 1475. Intre anii 1870-1880 in fiecare an au murit peste 100 de locuitori, desi nu era nici o epidemie. Datorita acestei mortalitati ridicate, intre acesti ani au venit in comuna noi locuitori. In 1873 s-a ridicat cladirea in care se afla sediul Consiliului Local.

In anul 1876 continentul a fost cuprins de un ger mare prin 19-20 mai, care a distrus toata recolta anului respectiv. In toamna anului 1862 copii din Beltiug jucandu-se cu focul au aprins o sura in strada Dobrei, izbucnind un incendiu din care s-a aprins toata comuna, ramanand doar 2 case intregi, ale lui Hetenyi si casa lui Bencze, casa proprietate de stat. A fost un incendiu asa de mare incat a ars scoala si biserica, iar din cauza temperaturii ridicate s-au topit clopotele de la biserica. Din materialul topit s-a turnat un clopot in greutate de 800 de kilograme, care se pastreaza si astazi. Populatia pe timpul iernii a fost cazata in pivnitele din partea de Est a comunei, la poalele dealului Hagau. Dupa incendiu comuna s-a refacut si dezvoltat.

Odata cu instaurarea regimului dualist austro-ungar asupra poporului roman transilvanean s-a abatut un val cumplit de persecutii. In anul 1868 a fost pusa in aplicare Legea Nationalitatilor, care nu recunostea in regatul Ungariei decat o singura limba oficiala a statului, cea maghiara. Legea Invatamantului din 1868 obliga invatarea limbii maghiare in toate scolile desi in Transilvania, Banat, Crisana si Maramures romanii formau majoritatea. Bineinteles ca aceasta lege a fost aplicata si in cadrul comunei Beltiug. Incepand cu 28 septembrie 1869 scoala nu mai avea titlul de scoala confesionala ci de scoala elementara de stat. Acestei politici de deznationalizare a maselor muncitoare romanesti i s-a pus capat prin actul de la 1 decembrie 1918, cand Transilvania si celelalte provincii locuite de romani au reintrat in granitele firesti ale Romaniei.

Relief . . .

in punct de vedere geologic comuna Beltiug face parte din unitatea tectonica de bordure a Depresiunii Panonice, unitate ce s-a individualizat in urma evenimentelor geologice din teritoriul superior in cuaternar. Relieful comunei se caracterizeaza prin peisajul dat de contactul dintre Piemontul Codrului si zona de campie a Crasnei. Campia Crasnei face parte dintr-o unitate geografica mai mare, care este Campia Somesului. Este brazdata de raul cu acelasi nume, Crasna, si ocupa partea centrala si nordica din regiunea hotarului comunei. Relieful actual al sesului s-a conturat in urma retragerii apelor Marii Panonice, care intra asemenea unui golf pana la poalele Culmii Codrului si la marginea dealurilor Silvaniei. In urma retragerii apelor marii a ramas un mal la suprafata scoartei terestre, care a fost ridicat de vanturi si depus sub forma de loess (lut galbui). Acest strat poate fi gasit si in zilele noastre si observat la forarea fantanilor, la adancime de 0,5-1 metri, suprapus peste straturi de nisip si pietris, ceea ce determina dificultatile de cultivare a acestor soluri. Campia ocupa partea vestica si sudica a comunei.

Culmea Codrului se intinde pana la marginea estica a hotarului comunei Acas si este cunoscuta sub numele de Dealurile Beltiugului si Dealurile Dobrei. Suprafata deluroasa este o zona in care muntii s-au prabusit si stau inecati sub sedimente groase, cu exceptia spinarii putin inalte de sisturi cristaline – Culmea Codrului, cu partea vestica care trece destul de brusc in Campia Crasnei. La poalele masivului cristalin al Culmii Codrului se asterne o zona de dealuri piemontane alcatuite dintr-un material foarte complex de nisipuri intercalate cu pietrisuri, argile si marne. O parte din aceste dealuri sunt impadurite, o parte ocupate cu pajisti naturale, culturi agricole si plantatii de pomi fructiferi si vita de vie. In zona colinara s-au semnalat slabe alunecari de teren fiind luate masuri de combatere a eroziunii prin plantari de pomi.

Clima . . .

Teritoriul comunei Beltiug se incadreaza in sectorul climatic al Campiei de Vest. Aceasta se caracterizeaza printr-o relativa uniformitate teritoriala. Climatul corespunde tipului de clima temperat – continentala moderata, cu un regim termic cald (veri calduroase si ierni ceva mai blande decat in restul tarii ). Verile sunt moderate 19 -20̊ °C iar iernile lungi si reci (-1̊… -2̊ °C), temperatura medie anuala fiind cu 1,2̊ pana la 1,3̊ mai mica decat in sud. Numarul zilelor de inghet de iarna este de numai 50-60 pe an, dar se mai ivesc ingheturi tarzii de primavara, de obicei la sfarsitul lunii aprilie. Temperaturile maxime absolute nu depasesc 40̊ °C iar cele minime nu scad sub – 30̊ °C. Climatul ofera conditii convenabile pentru culturile agricole. Precipitatii Nebulozitatea care este relativ redusa 5, 5 conditioneaza un numar insemnat de zile insorite (70-75) insumand circa 2000 de ore pe an. Cantitatea anuala de precipitatii variaza in jur de 600 mm, din care aproape jumatate (45,6%) cad la sfarsitul primaverii si vara. Perioada maxima apare in luna mai si iunie (circa 25%). Numarul anual de zile cu precipitatii este de 120 – 130 pe an, din care 20 sunt cu ninsoare. De obicei prima zapada cade in prima decada a lunii decembrie, dar nu se mentine.

Presiunea atmosferica si regimul vanturilor data fiind altitudinea mica (aprox. 200 m), presiunea atmosferica inregistreaza valori ridicate in jur de 1000 mb, cu mici oscilatii de la un anotimp la altul. Regimul eolian indica o predominanta din sectorul nord-vest (75 – 80%), primavara si vara fiind mai frecvente vanturile vestice, cu maxima in iulie, iar toamna si iarna cele estice si nord-estice. Vanturile afecteaza in mare masura regimul precipitatiilor, in special cele de vest care genereaza ploile de primavara si vara. Predomina de obicei vanturile din sectorul nord-vestic, care favorizeaza frecventele invazii de aer rece si umed, atras de cicloni proveniti din zona Atlanticului. Zona Beltiug dispune de un mediu climatic relativ omogen, cu o mica, nuanta intre climatul de campie si ce le deal.

Clima localiatii Beltiug se caracterizeaza ca fiind una temperat continentala cu un regim termic mai cald, cu desprimavariri timpurii si cu precipitatii relativ reduse, fiind o clima favorabila majoritatii culturilor agricole precum si pentru pomi fructiferi si viticultura.

Hidrografia . . .

La sud-vest de localitatea Beltiug curge raul Crasna, care izvoraste in Muntii Apuseni si se varsa in Tisa, iar la nord-est de aceasta localitate isi are cursul raul Bolda. La 2,8 km de localitatea Beltiug, se afla forajul de apa termala (sonda FB 1) cu apa minerala iodurata, bicarbonatata, clorurata, sodica, hipermetala, hiptona, cu o temperatura de 65̊ °C. Alimentarea cu apa a comunei Beltiug se face din fantani proprii ale populatiei.

Flora . . .

Raspandirea vegetatiei este strans legata de clima si relief. Vegetatia este arborescenta si padurile sunt reprezentate prin stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus), plop (Populus), jugastru (Acer campestre) si altele. Pajistile intalnite la pasuni si fanete au plante caracteristice precum paiusul (Festuca porcii), obsiga (Bromus tectorium), firuta bulboasa (Poa bulbosa), ghizdeiul (Lotus corniculatus), iar in locurile mlastinoase, specii de rogoz, pipirig si stuf.